Studiu despre iubire

Studiu despre iubire
Advertisements by Google

Majoritatea dintre noi am simțit cel puțin o dată acei „fluturi în stomac” atunci când centrul lumii noastre a devenit o anumită persoană. Ne îndrăgostim fără să ne propunem și nu întotdeauna de partenerii cei mai potriviți. Și după anumite experiențe neplăcute în iubire, apar întrebările: Ce este totuși dragostea? Există oare dragoste adevărată? Cum să iubim și pe cine? Întrebări absolut normale în momentele de tulburare emoțională.

Eu am avut o experiență unică de îndrăgostire în perioada liceului care mi-a marcat viața aproape din orice punct de vedere. Până în momentul scrierii acestui articol, încă nu am fost capabil să iubesc o altă fată la acel nivel. Și lucrul acesta a trezit în mine frica că ar putea exista riscul ca nici să nu mai pot iubi vreodată pe cineva cu atâta pasiune. Iar eu o iubire inferioară la aceea ce am avut-o în liceu nu aș vrea să am.

Din aceste motive, am decis să fac un studiu despre iubire cât de profund posibil. Am vrut să dau o definiție a ceea ce dragostea cu adevărat. Și acest studiu l-am făcut cu toată sinceritatea pentru ca să îmi pot da o speranță și să elimin rădăcinile acelei frici.

Dragostea este un sentiment foarte profund. Probabil este cel mai profund dintre toate sentimentele pe care eu le cunosc. Ea provoacă schimbări extrem de mari în noi. Deci, reprezintă o putere foarte mare. Și de multe ori, odată începute toate aceste procese în noi, sunt greu de oprit fără ca ele să nu lase răni adânci și să provoace suferințe. Deci, trebuie de tratat cu seriozitate acest aspect.

Să analizăm un pic evoluția omului (nu mă refer la evoluția noastră de la maimuță, pentru că cred că am fost creați de Dumnezeu. Ci mă refer la evoluția noastră intelectuală ca și specie). Așadar, diferența principală dintre oameni (homo sapiens) și animale este capacitatea celor dintâi de judecată și analiză. Asta este definiția lui ”sapiens”. Animalele își trăiesc viața doar mânați de instincte, oamenii în schimb sunt ființe inteligente și înțelepte. Deci reprezentanții homo sapiens trebuie să fie capabili să-și controleze viețile lor cu ajutorul rațiunii și să își subordoneze toate instinctele nivelului de rațiune pe care-l posedă fiecare în parte.

Practic, prin definiție, noi suntem obligați (spre fericirea noastră) ca să folosim rațiunea în orice aspect al vieții. Dragostea nu este o excepție!

De menționat totuși că rațiunea nu poate înțelege iubirea. Dragostea este ceva superior rațiunii. Inima iubește! Însă dacă vom înțelege bine ce este dragostea, cum funcționează la nivel fizic și mintal, atunci vom învăța cum să folosim rațiunea ca să punem bazele iubirii. Și astfel, am putea construi relații trainice ce vor dura o viață. Eu asta mi-o doresc mie. Iar acest studiu reprezintă descoperirile ce le-am făcut în raport cu acest aspect.

Să începem!

Ce sunt dragostea, pasiunea și iubirea?

Dragostea este un sentiment de afecțiune si simpatie pentru cineva. Iubirea reprezintă suma acțiunilor rezultante acestei afecțiuni. Iar pasiunea este energia cu care se fac toate acele acțiuni. Dragostea este cel mai frumos lucru pe care îl cunosc. Cu părere de rău societatea modernă a cam schimbat semnificația dragostei. Am ajuns să atribuim cuvântului dragoste doar sexul și atenția din interes. Dragostea în schimb este capacitatea de a iubi o persoană chiar și atunci când îți dă mai puține motive. Dragostea adevărată o învățăm din exemplul lui Dumnezeu. Dragostea adevărată se jertfește, se dăruiește, crede… și toate astea fără să aștepte ceva în schimb. Dacă iubim doar pe cei ce ne iubesc, nu e neapărat iubire, ci e un răspuns al conduitei. Așa am fost educați să facem bine celor ce ne fac nouă bine, corect? Un semn al educației mai degrabă.

Pentru a te putea îndrăgosti de o persoana trebuie sa ai pentru ce să o admiri. Daca există admirație, poți continua. Nu există admirație? Oprește-te. Nu inventa motive de admirație acolo unde nu sunt – doar privește cu mare atenție realitatea. Pentru că doar realitatea te va convinge să rămâi sau să nu rămâi în povestea pe care ți-o spui despre persoana care te atrage în acest joc psihologic al îndrăgostirii!

Informațiile pe care le poți afla la câteva întâlniri sunt foarte valoroase și sunt suficiente, arătându-ți viziunea, valorile și convingerile persoanei date. Adică tot ceea ce nu va putea schimba! Convingerile interioare determină obiceiurile și comportamentele de care nu se poate scăpa. În lipsa unei motivații interioare foarte, dar foarte, puternice, o persoană nu se va schimba niciodată. Pentru că oamenii nu sunt dispuși sa facă schimbări, rezistența la schimbare este foarte mare.

După ce ți-ai făcut o imagine despre viziunea de viată a persoanei interesate poți constata ca aveți sau nu aveți valori comune. Valorile morale (respectul, bunătatea, recunoștința, etc.) ale oricărei persoane se reflectă în comportament. Iar comportamentul său poate fi generator de suferință în viața ta. Suferințele tale, ignorate in mod repetat de către partenerul tău dar și de tine – te vor aduce nu doar la psiholog, ci si la medicul psihiatru.

”Suferința din dragoste” nu are nicio legătura cu dragostea – pentru că dragostea nu este sinonimă cu suferința!

Comportamentele neadecvate ale partenerilor – mai ales când sunt repetitive – determina pe parteneri sa facă ”celebrele” compromisuri nedorite, să apeleze la diverse strategii nesănătoase de supraviețuire in cuplu și duc, în mod inevitabil, la dispariția iubirii sau a sentimentelor pozitive.

Decizia acceptării compromisurilor nedorite îți aparține în totalitate. Trebuie să ții cont de faptul că un compromis odată făcut – oricât de mic si nesemnificativ ar părea, va atrage după sine alte și alte compromisuri. Compromisurile nu se ”șterg” făcând compromisuri noi și dragostea nu înseamnă compromisuri nedorite.

Deci, dragostea este sentimentul de afecțiune și simpatie ce apare față de o persoană. Iar ca să apară acest sentiment este important ca tu să te cunoști. Analizează-te! Dacă ai ajuns să citești până aici, atunci cu siguranță ai o capacitate intelectuală capabilă de autoanaliză. Sentimentele de admirație și simpatie apar față de persoanele care au un set de calități și comportamente pe care tu le cauți la fete. Spre exemplu eu admir și mă simt atras de fetele care sunt feminine și inteligente, care știu să fie supuse unui bărbat, care sunt fidele, care au gusturi vestimentare și au grijă de ele. Acestea sunt criteriile care mă fac să-mi bată inima altfel față de anumite fete. Și, cel mai interesant, este că aceste criterii sunt scrise în subconștientul nostru. Iar atunci când facem cunoștință cu persoane noi, inima noastră comunică cu subconștientul și deja subconștientul automat se ocupă de această îndrăgostire. Dar dacă înțelegi aceste procese ce au loc la acest nivel al subconștientului, putem să influențăm pozitiv alegerile noastre. Și, cunoscându-ne, putem elimina acele criterii nesănătoase care ne fac să ne îndrăgostim de persoane greșite.

Bine, am înțeles acest lucru, totuși o persoana emoțională ca și mine ar putea pune întrebarea: și… cum rămâne cu pasiunea atunci? Pasiunea pentru cei ca și mine este vitală. Pasiunea este o stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă apropo, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, dominându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor. În cuvinte mai simple pasiunea ține de profunzimea emoțiilor unui individ. Iar acesta este un lucru ce izvorăște din inteligența emoțională ale acelei persoane și capacitatea de a se dărui. Pasiunea este dirijata de faza a doua a îndrăgostirii: atracția. Și practic, intensitatea cu care îți dorești o persoana fizic si emoțional, e directă proporțională cu pasiunea. În fond, pasiunea este lipsa fricii. De ce? Pentru ca pasiunea prezumă a face tot ceea ce simte inima ta pentru acea persoana. Pasiunea oferă totul, fără frica că vei putea pierde si fără frica că vei suferi.

Dar, îmi veți zice voi? Unde este rațiunea aici? Oare nu spuneai ca rațiunea este vitala? E adevărat, este vitală. Dar, rațiunea este faza inițiala a îndrăgostirii. Rațiunea nu trebuie să fie o caracteristică pasiunii. Rațiunea trebuie aplicată la prima etapă a iubirii – cunoașterea. Din acest motiv zic ca dragostea trebuie sa fie inițiată prin rațiune. Pentru că tu, ca și persoană trebuie să te convingi pe tine însuți că persoana pe care ai ales-o va fi o persoană în care să se merite să investești emoțiile tale și să te dedici în totalitate… trebuie să fii sigur că acea persoană pe care o alegi merită să o iubești cu fiecare celulă din tine și cu fiecare gând. Ar fi foarte periculos să începi să iubești cu pasiune orice persoană! Îți vei cauza o sumedenie de suferințe făcând așa. Din aceasta cauză rațiunea este foarte importanta! Iar pasiunea este posibila doar neavând frică! In dragoste nu este frica spune Biblia. Dar ca să nu fie frică trebuie să fie o analiză rațională prealabilă.

De cine ne îndrăgostim?

Atunci când ne alegem partenerii un rol important îl are subconștientul nostru. Conform teoriei evoluționiste, ne orientăm spre cei care considerăm că au un material genetic bun pe care să îl transmită mai departe urmașilor noștri. Cum ne dăm însă seama de asta? Prin evaluarea aspectului fizic, prin feromoni și prin capacitățile noastre intelectuale.

Feromonii

Sunt substanțe inodore secretate de organism (nu doar al oamenilor, și ci al animalelor) pe care le percepem cu ajutorul unor receptori de la nivelul nasului. Studii au arătat că atât animalele cât și oamenii își aleg partenerul simțind acești feromoni și identificând cu ajutorul lor pe cei care au un sistem imunitar diferit de al lor, astfel încât copiii rezultați în urma relației să aibă imunitate la o paletă cât mai largă de boli și afecțiuni.

Aspectul fizic.

Este bine cunoscut faptul că modul în care arată celălalt este unul dintre cei mai importanți factori care ne atrag. Ceea ce știm mai puțin este că sunt aspecte cărora le acordăm importanță în mod inconștient: simetria feței (este căutată în special de bărbați, aceasta fiind considerat semnul lipsei unor afecțiuni genetice), înălțimea și forța (sunt semne ale sănătății, urmărite de către femei), forma corpului, indiferent de greutatea corporală (este un indicator folosit de bărbați și un semn al fertilității feminine).

Advertisements by Google

Inteligența.

Felul în care noi cunoaștem lumea. Profunzimea la care reușim să ajungem. Sistemul nostru de credințe și valori. Educația primită încă din copilărie. Limbajul nostru de iubire. Temperamentul nostru. Hobby-urile noastre. Autocunoașterea. Practic nivelul la care am ajuns în aceste lucruri determină de cine să ne îndrăgostim. Te simți fără valoare și că nu meriți să fii respectat/ă? Vei avea pe cineva care nu te va respecta. Nu te cunoști bine și îți asumi o valoare pe care nu o ai de fapt? Atunci vei suferi mult după ce îți vei da seama după despărțire că ești cât ești. Dacă reprezinți o valoare pe care nu ți-o asumi, atunci vei suferi din milă față de tine. Domnul trimite în viața noastră persoane de tot felul, iar noi ca și printr-o sită le vom lăsa pe acelea care corespund nivelului nostru de înțelegere personală și înțelegere a lumii. Vei avea alături persoana ce te va reprezenta.

Fazele îndrăgostirii

Adevărul este că, din punct de vedere științific, iubirea e un cocktail captivant și dinamic între chimie, genetică, biologie și evoluție. Potrivit faimoasei Helen Fisher, iubirea are trei etape: Dorință, Atracție și Atașament. Fiecare etapă este alimentată de un combustibil hormonal specific, care influențează modul în care gândim și ne comportăm într-o măsură mult mai mare decât am vrea noi să credem. Mai exact:

Dorința fizică

Dorința este etapa inițială, cea în care estrogenul și testosteronul intră în scenă și intensifică nevoia de apropiere față de persoana care ne-a atras atenția. Ne simțim entuziaști precum în fața unui tobogan cu apă uriaș, în care de-abia așteptăm să plonjăm. Este o nevoie de bază care ne motivează să ne îndreptăm spre un anumit partener. Aceasta mai este si o etapă determinată exclusiv hormonal (un rol important îl au testosteronul și estrogenul)

Dorința poate fi influențată dacă ne-am cunoaște și am ști ce ne place nouă. Foarte multe persoane din cauza lipsei de autocunoaștere intră în tot felul de relații cu speranța că “poate va funcționa”. Însă totul se termină la acel ”poate”.

Atracția

Atracția e faza în care ne conectăm și zburdăm de fericire. Am urcat în tobogan, ne-a luat valul și chiuim de bucurie la fiecare curbă. Avem trei combustibili puternici care ne dau aripi: adrenalina, dopamina și serotonina. Adrenalina e vinovată pentru o specie de fluturi extrem de renumită, dar nerecunoscută științific, fluturașii aceia din stomac… Ea ne face inima să bată mai tare (de fapt, mai repede, la propriu) și ne dă un super boost de energie. Alături de ea, vine dopamina, autoarea zâmbetului „tâmp” (pentru ceilalți) al oricărui îndrăgostit. Dopamina ne droghează cu starea de euforie și fericire apolitică, antisocială și irațională, dar, cel mai „grav”, este legată de zona din creier responsabilă de adicție. Practic, reacția creierului nostru în perioada de îndrăgostire este aceeași precum cea generată de consumul de zaharuri sau de cocaină. Deci, e oficial, iubirea e un drog și, ca orice substanță de acest gen, generează un tip de adicție și o formă de sevraj în cazul despărțirii.

Dorința și Atracția definesc ceea ce numim de regulă Îndrăgostirea. Potrivit ultimelor studii, în cazul în care doi îndrăgostiți se întâlnesc constant, intensitatea legăturii lor durează aproximativ doi ani, după care nivelurile de dopamină, serotonină și adrenalină încep să revină la normal. În teorie, acesta poate fi un punct de inflexiune în care multe cupluri decid dacă se despart sau dacă rămân împreună și trec la următoarea etapă.

Această etapă este perioada romantică în care obiectul atenției noastre devine exclusiv persoana de care suntem îndrăgostiți, căreia nu îi vedem defectele pentru că în această etapă nu gândim rațional și cu care dorim să petrecem cât mai mult timp posibil; motivul: centrul plăcerii din creierul nostru este intens irigat și stimulat. Din acest motiv, rațiunea trebuie să o folosim până la această etapă. Aici devine complicat deja.

În această etapă neuro-transmițătorii eliberați sunt dopamina, norepinefrina și serotonina. Dacă am rămâne constant în această fază, probabil că am fi „blocați”, nemaifăcând nimic altceva decât să ne contemplăm partenerul ore bune pe zi.

Atașamentul

Atașamentul este cea de-a treia fază a iubirii. Ne-am dat jos din tobogan și, de aici încolo, rezistă numai cine știe să înoate și e dispus să facă acest efort pe termen lung. Bun venit în relațiile de iubire asumată, susținută de ocitocină și vasopresină! Ocitocina este alintată de „hormonul tandreții” și ne liniștește cu sentimente de mulțumire, calm și securitate, iar vasopresina este legată de unii specialiști cu comportamentul monogam. Din păcate sau din fericire, pe măsură ce cresc acești hormoni specifici de atașament, scad tot mai mult cei din faza de atracție.

Partenerul continuă să fie în centrul atenției, dar nu mai resimțim chiar o fixație pentru el, pentru că organismul nostru se obișnuiește cu stimulii cerebrali ai plăcerii. Acum suntem mai raționali și putem vedea punctele slabe ale celuilalt, dar încercăm să le găsim tot felul de scuze. În această etapă idealizăm persoana iubită, iar dacă am ajuns până la acest punct, specialiștii spun că există șanse reale ca această relație să dureze – hormonii eliberați în această etapă (oxitocina, vasopresina și endorfinele) ne dau o stare de bine și ne oferă sentimentul de securitate alături de celălalt.

Dacă reușim să parcurgem toate cele trei etape, relația are șanse de reușită, însă nu reprezintă o garanție pe termen lung pentru evoluția ei. Rețete universale și miraculoase nu există, dar pentru lungul parcurs al dragostei se pare că ar conta similaritățile dintre parteneri (idei, valori, interese comune) pe care le putem observa din primele momente când simțim că ne îndrăgostim.

Părerea mea este ca etapa de Îndrăgostire nu e un cel mai bun moment pentru a lua decizii de viață importante, etapa de Iubire angajată însă DA.

Lumea ar avea probleme grave dacă oamenii ar rămâne veșnic îndrăgostiți. Asta pentru că frumoșii și creativii îndrăgostiți sunt „drogați” de efectul hormonal, iar aria din creier responsabilă pentru luarea deciziilor nu funcționează la nivel optim. De aceea, ei iau de regulă decizii care le pot afecta negativ jobul, celelalte relații, contul din bancă etc. În special decizia de a se căsători cred că poate fi una dintre cele mai riscante în această etapă.

Iubirea asumată poate avea caracter permanent, dar necesită și o întreținere permanentă.

Faptul că o relație a supraviețuit până în etapa de Atașament și a devenit o legătură angajată de iubire e minunat. Dar e abia începutul efortului, cu sine și cu celălalt. Și nici măcar așa nu primești vreo garanție că totul va funcționa. Este însă garantat faptul că o astfel de experiență poate fi cea mai importantă sursă de învățare și de evoluție – către un tu mai bun, un el/ea mai bun/ă, un voi mai bun. Și oare nu merită făcut totul pentru asta?

Concluzie:

La bazele dragostei stau aceste două necesități de bază: fizice și psihologice. Iar în lumea asta nu cred că sunt oameni predestinați unul pentru altul. Ci cred că sunt oameni care aleg să fie împreună și care luptă unul pentru altul. Cred că capacitatea de a iubi cu profunzime și de a fi pasionali aparține oamenilor care posedă inteligență. Rațiunea în sine nu știe să iubească… doar inima este capabilă de iubire. Rațiunea este vitală totuși în această cale a iubirii, pentru că trebuie să te asiguri că te poți dărui în totalitate persoanei ce o vei alege și că se merită prețul. Rațiunea deci o folosim doar ca să ne alegem partenerul înainte de a permite emoțiilor să înflorească. Dar ca să alegi, trebuie să te cunoști bine (inima ta în special). Mai apoi, cred că pasiunea este posibilă persoanelor care nu au frică și care pot să iubească pe cineva cu absolut tot ceea ce sunt ei… Iubirea în fond se rezumă la capacitatea noastră de a ne dărui complet unei persoane. Descoperă care este limbajul iubirii al partenerului tău, și dăruiește totul! O singură viață avem.

Eu cred în iubire. Oricât de mult nu aș fi suferit în trecut. Nu cred că există suferință din dragoste, după cum ziceam, ci cred există suferință din cauza lipsei noastre de a înțelege dragostea și a lipsei noastre de autocunoaștere și maturitate. Cred că o persoana matură care se cunoaște pe sine va reuși sa ajungă la un nivel de iubire net superior celor ce nu se cunosc. Cred că iubirile ce vor apărea în viețile noastre vor fi mai mari ca cele precedente. Având aceste lucruri, pot să îți garantez că vei găsi acea persoană ce o vei iubi profund, și ce te va iubi reciproc. Reciprocitate – doar asta căutăm noi, nu? Așa că, de acum încolo, alungă frica din inima ta. Investește în tine. Dezvoltă-te! Cunoaște-te! Maturizează-te! Creează-ți un scop al vieții și ține-te de el. Iar mai apoi, în jurul scopului vieții tale, va apărea și acea persoana potrivită. Și asta va fi un motiv în plus de admirație ce o va avea viitoarea ta parteneră de viață față de tine. Acesta-i un mesaj pentru mine însumi…

Cred că dragostea este cel mai frumos lucru care poate sa îl experimenteze o inimă… Am observat că o persoană care crede in dumnezeire este predispusă să iubească mai calitativ și mai profund. Credința în Dumnezeu modelează în oameni inimi foarte iubitoare si blânde. Sunt și excepții desigur, dar statistica este în favoarea credinței. Eu aș începe de la Dumnezeu această cale a iubirii.

Uite așa am căpătat eu claritatea și am eliminat frica referitoare la îndrăgostire.

Cu drag, pentru Cornel.

De la Cornel.

Advertisements by Google

Back to Top
Close Zoom
I've disabled context menu to protect my data. If you want to copy some data contact me before.
%d bloggers like this: