La un moment dat, viața noastră ajunge la răscrucea acestei întrebări: Există totuși Dumnezeu sau nu? Întrebare al cărei răspuns schimbă viața oamenilor la 180 grade. Întrebare ce a despărțit popoare, familii și a provocat războaie.
Eu m-am confruntat cu această întrebare existențiaslită încă din perioada liceului. Simțeam că aveam o nevoie profundă de a găsi răspunsul. Din această cauză am început să studiez religiile lumii… Și din studiile și analizele ulterioare ce le-am făcut, am observat că mediul în care creștem ne influențează în proporție de 90% alegerile ideologice pe care le facem. Astfel, persoanele care s-au născut într-un mediu creștin, tind să creadă într-un dumnezeu numit Sfânta Treime (Tatăl, Isus Hristos și Duhul Sfânt). O persoană născută într-un mediu islamic tinde să creadă în dumnezeul numit Allah. Iar persoanele născute în familii ateiste sau non practicante, tind să nu creadă în Dumnezeu.
Atunci am început să studiez filosofia, pentru că simțeam că întrebarea existenței lui Dumnezeu are nevoia să fie tratată cu logică și în afara oricărui mediu subiectiv.
Teoria filosofică care explică cel mai bine gândurile mele referitoare la întrebarea aceasta este numită: Pariul lui Pascal. Voi încerca să vă lămuresc această teorie cât mai clar posibil.
Numele lui Blaise Pascal a rămas în istorie datorită legii sale referitoare la presiune. Pe lângă fizician el a mai fost și un matematician și un filosof. El considera că progresul științific este scopul existenței omenirii. Și oscilând între raționalism și scepticism, el a ales spre finalul vieții credința, fiind influențat încă de mic de credința în Dumnezeu.
Atunci el a introdus acest raționament teologic care îi poartă numele: Pariul lui Pascal. El afirmă că toți oamenii își pariază viața fie pe Existența lui Dumnezeu, fie pe Inexistența Sa. Bazându-se pe presupunerea că mizele sunt infinite dacă Dumnezeu există sau nu, Pascal susținea că o persoană rațională trebuie să își trăiască viața ca și cum Dumnezeu există și să creadă în El. Cum explica el acest lucru?
- Pornim de la aceste două raționamente:
- Afirmația: Avem doar o singură viață!
- Dilema: Dumnezeu există sau nu?
Aceste două raționamente ne motivează să găsim un răspuns personal la întrebarea, există Dumnezeu sau nu. Și acest răspuns nu poate să fie decât unul singur din cele două extreme posibile (da sau nu). Iar din cauza faptului că viața este una doar, trebuie de făcut o alegere cu raționament și conștietizând faptul că dacă vom greși nu vom mai avea șansa să refacem alegerea.
2. Practic suma acestor două raționamente, ne provoacă să jucăm un joc, spunea Pascal.
În acest joc, trebuie să punem viața noastră la pariu și să alegem dintre una din cele două extreme: Dumnezeu există sau Dumnezeu NU există.
3. Acest raționament și este dovada cea mai puternică pentru a demonstra necesitatea unei alegeri raționale. Pentru că viața e doar una și avem doar un singur răspuns din două de ales. Ceea ce însaemnă că mizăm pe 50% probabilitate șansă să avem dreptate.
4. În consecință, alegerea fiind una de natură rațională, implică necesitatea analizei câștigului și al pierderii, pentru a putea alege soluția cea mai profitabilă. Să analizăm câștigurile și pierderele din cele 4 soluții logice posibile.
Pariul pe Inexistența lui Dumnezeu:
Câștigul
Dacă Dumnezeu NU există și tu ți-ai trăi viața crezând că El nu există și ai făcut tot ai dorit. Atunci după moarte vei avea câștiguri minore (anumite plăceri sau lux pe care l-au avut pe acest pământ)!
Pierderea
Dar dacă Dumnezeu NU există iar tu ți-ai trăi viața crezând că El există și ai trăit corespunzător cu credința aceasta. Atunci după moarte vei avea pierderi minore (unele plăceri sau lux pe care le-ai jertfit pentru credința ta)!
Pariul pe Existența lui Dumnezeu:
Câștigul
Dar dacă Dumnezeu există și tu ți-ai trăi viața crezând lucrul acesta și ai trăit corespunzător cu credința ta. Atunci după moarte vei avea câștiguri infinite!
Pierderea
Iar dacă Dumnezeu există iar tu NU ți-ai trăi viața crezând acest lucru și nu ai trăit o viață corespunzătoare. Atunci după moarte vei avea pierderi infinite (o eternitate în Iad)!
Pariază fără ezitare că El există, și trăiește viața corespunzător. O șansă infinită de câștig împotriva unui număr finit de șanse de a pierde. Și așa propunerea noastră este de o forță infinită, atunci când există o miză finită într-un joc în care există riscuri egale de câștig și de pierdere, și un câștig potențial infinit.
Pariul lui Pascal s-a bazat pe ideea unui Dumnezeu creștin, deși argumentări similare au avut loc și în alte tradiții religioase. Pariul original a fost prezentat în secțiunea 233 a studiului Pensées (“Gânduri”) al lui Pascal, ce a fost publicat postum. Aceste note nepublicate anterior au fost adunate pentru a forma un tratat incomplet despre apologetica creștină.
Din punct de vedere istoric, pariul lui Pascal a fost revoluționar, deoarece el a explorat un teritoriu nou în teoria probabilităților, a marcat prima utilizare oficială a teoriei deciziei și a anticipat filozofiile viitoare, cum ar fi existențialismul, pragmatismul și voluntarismul.
Care este concepția mea referitoare la existența lui Dumnezeu?
Raționamentul lui Pascal ar validitate în ochii mei, dar el totuși nu demonstrează existența sau ne existența lui Dumnezeu. Din această cauză, argumentele pentru această întrebare trebuiesc căutate în altă parte. Din cauza că Dumnezeu este un concept incompresibil și că noi oamenii avem limite de tot felul, răspunsul la această întrebare îl dăm fiecare în parte, bazându-ne pe experiențele personale și pe gradul nostru de înțelegere cognitivă. Practic, nu la argumente științifice trebuie de apelat. Credința este opusă științei. Ea este o convingere intimă, o speranță că ceea ce crezi este adevărat. Axiomă mai degrabă decât teoremă. O faci în baza anumitor argumente logice, ce pot să aibă autenticitate doar în dreptul tău, și totuși să îți fie de ajuns pentru a-ți construi credința.
Fiind pasionat de mic copil de științe ca și biologia, chimia, fizica și astronomia, și văzând complexitatea tuturor lucrurilor care ne înconjoară și prin care suntem făcuți, am ales să cred că totul a apărut nu dintr-un haos extraordinar, care într-un mod miraculos a devenit ceea ce vedem, ci printr-un mod miraculos în care Dumnezeu a creat totul, lucru ce dă o ordine și un sens la toate astea. Astfel că mai presus de căutarea folosului personal a lui Pascal, eu am ales totuși să cred în Dumnezeu. Credința, în fond, este un lucru ce nu are nevoie de argumente științifice după cum ziceam anterior. Este o convingere în raport cu lucrurile ce nu pot fi demonstrate. Noi folosim argumentele logice doar ca să întărim siguranța în convingerile noastre. Din această cauză văd autentic raționamentul lui Pascal. Pentru că nimeni nu își dorește să creadă ceva, ca mai apoi să își dea seama că s-a înșelat.
Ce cred eu despre Dumnezeu?
Eu nu cred în Dumnezeul dogmatic care este propăvăduit în majoritatea bisericilor. Dumnezeul ce îți dictează fiecare mișcare și care dacă ar lăsa cârma universului pentru o secundă totul s-ar prăpădi. Eu cred într-un Dumnezeu, care a fost extraordinar de capabil ca să creeze tot ceea ce vedem noi cu ochii și auzim cu urechile. Și, împreună cu tot ceea ce a creat, El a mai creat legi pe care le-a lăsat ca să susțină creația Sa și să-i deie o continuitate. După aceste legi se mișcă totul și totul merge înainte fără nevoia de a sta necontenit la cârma acestui univers. Legile acestea interacționează unele cu altele, și în complexitatea interacțiunilor lor avem rezultate cauză efect. Un mic exemplu: Avem hormoni în noi, care ne dau pofte sexuale ca să ne înmulțim. Avem senzația foamei ca să ne provoacă să ne ducem să vânăm și să mâncăm. Soarele apune și răsare după anumite legi. Plantele și animalele au cicluri ale vieții și toate parcă merg înainte după un anumit cod genetic scris în noi. Cod scris de Dumnezeu. Lege creată de El ca să dea autonomie creației Sale pe axa timpului.
Aceste legi pe care El le-a creat funcționează perfect! Noi abia am început să le descoperim. Din această cauză pot să afirm că progresul științific este scopul existenței omenirii. Iar lipsa sensului vieții a fost lăsată ca lege de Dumnezeu în viețile noastre, ca doar după ce vom descoperi legi științifice și vom crea artă să găsim împlinirea. Lege ce susține dezvoltarea omenirii și dezvoltă capacitatea noastră de supraviețuire.
Toți cei care cred – afirmă că Dumnezeu ne-a creat ființe libere să alegem ceea ce dorim pentru viața noastră. Și e corect așa. Și e bine așa. Dar, această libertate implică o responsabilitate. Dilema existențialistă ce a fost lăsată în noi, ne dă autoritatea și responsabilitatea de a căuta un răspuns personal. Răspunsul e posibil să difere de la persoană la persoană în baza capacității de raționament cu care am fost înzestrați și a profundității la care putem să ajungem. Însă fiecare din noi trebuie să facem o alegere. Tu ce alegi?
Deci, după cum spuneam anterior, acesta este primul meu articol filosofic, însă sper că am fost îndeajuns de explicit și că v-am provocat să gândiți! Dacă da, scrieți în comentarii ce gândiți.