O persoană făcea haz de mine pe faptul că eu încerc mereu să dau definiții la fiecare lucru. Cât de banal nu ar suna, eu cred că gradul nostru de înțelegere al unui anumit fenomen, sentiment sau trăire rezultă în capacitatea noastră de a defini acel lucru. Cum va putea înțelege un profesor de fizică dacă elevul lui a înțeles bine conceptul luminii sau al culorilor? Un profesor poate pricepe nivelul înțelegerii elevului punându-l pe acel elev ca să definească lumina. Dacă a înțeles bine, atunci va putea defini ce înseamnă lumina. Dacă nu a înțeles, atunci nu va putea defini ce înseamnă lumina și va continua să creadă în continuare că negrul este o culoare…
Fericirea… Ce este fericirea pentru tine? Ești sigur că nu o încurci cu veselia? De unde apare și cum să o cultivi în viața ta? Eu voi încerca să dau o definiție personală a fericirii. Apoi, să încerci să-ți dai și tu o astfel de definiție. Să vedem dacă vor coincide.
Conform dicționarului explicativ fericirea se definește astfel: Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. Iar mulțumirea la rândul ei este exprimarea recunoștinței și a satisfacției față de ceva. Deci, mulțumirea apare ca și rezultat în sufletul unei persoane care înțelege valoarea unui anumit lucru din viața sa și față de care este mulțumitor Domnului sau persoanei care i-a oferit acel lucru. Conștientizarea că ai primit ceva gratis provoacă recunoștința.
Să ne analizăm puțin viețile noastre. Fiecare dintre noi suntem atât de binecuvântați… Ceea ce noi azi definim ca și clasa socială medie cu o sută de ani în urmă reprezenta clasa socială aristocrată. Însă un suflet nemulțumitor nu va fi săturat niciodată. Un suflet nemulțumitor nu va putea să fie fericit cu adevărat niciodată. De ce există suflete nemulțumitoare? Simplu – din cauza că sunt persoane mândre și că au o cunoștință eronată despre ei înșiși și lume în general. O persoană care crede că are merite în fața lui Dumnezeu va fi mereu o persoană care să ceară mai mult. O persoană care nu își cunoaște valoarea ei personală și care este imatură, va fi ca acel copil care dacă nu i se dă ceva va bate cu piciorul în podea.
O de am înțelege care este valoarea noastră cu adevărat. De am înțelege că soarele nu se învârte în jurul nostru și că pe axa timpului reprezentăm un doar punct ce va fi uitat de următoarea generație, atunci probabil am fi mai cu picioarele pe pământ. Doar oamenii proști se cred importanți. Înțelegeți-mă corect: importanță avem toți, dar doar în raport cu determinate persoane. În rest, dacă ne-am compara cu grandiozitatea universului acesta am realiza că suntem foarte limitați. Practic, o persoană care nu se cunoaște pe ea însăși și nu conștientizează măreția lumii acesteia tinde să fie nemulțumitoare.
Doar pentru cât lucrezi asupra ta însuți ai dreptul să-ți atribui merite. Și asta să o faci cu precauție ca să nu evolueze în mândrie. Totuși, cred că avem dreptul să ne mulțumim cu noi înșine și cu realizările noastre. Cu tot efortul pe care l-am depus ca să ajungem unde suntem și ca să devenim cine suntem acum. Doar acesta este meritul nostru.
Mai apoi am observat că fericirea în forma ei cea mai profundă este capacitatea unui individ de a-și trăi prezentul. Am observat uneori la mine dar și la multe alte persoane din jurul meu, că deseori trăim cu gândul în altă parte. Și din această cauză nu reușim nici să intrăm în profunzimea momentului ”acum” și de consecință să creăm amintiri frumoase, dar nici nu rezolvăm nimic gândindu-ne la viitor sau la trecut. Trecutul nu este o sentință, ci o lecție de viață. Viitorul nu este o realitate, ci doar o probabilitate. Unica realitate este ”acum”. Secunda asta în care citești acest text – asta este prezentul. Când faci o plimbare pe malul mării – fii acolo. Când privești apusul – contemplă. Când bei un ceai – savurează-l. Când ești cu persoanele dragi – iubește-le. Fii prezent în prezentul tău. Pentru că prezentul este unicul lucru care îți aparține. Restul este o loterie. O realitate consecutivă ce reprezintă doar o probabilitate incompletă. Zic că este foarte important să lucrăm la viitorul nostru, să construim. Dar pentru asta trebuie dedicat timp determinat din ziua ta în care să meditezi și să-ți analizezi viața ta. Însă atunci când ești cu cineva sau participi la vreun eveniment – fii prezent.
Eu cred că prezentul este un dar. Este ceea ce definești tu ca și ”viață”. Având momentul ”prezent” deja ai un motiv extrem de puternic ca să fii mulțumitor și fericit. Pentru că nu este nimic altceva ce să valoreze mai mult ca viața ta.
Un alt motiv ar fi acesta: comparația. Chiar dacă nu cred că este un motiv intrinsec de mulțumire, pentru că prin metoda comparației, mereu vei găsi persoane inferioare sau superioare ție. Însă, făcută cu bun simț, comparația te va putea ajuta să înțelegi cât de binecuvântat ești tu de fapt. Recomand să analizezi cum trăiesc persoanele de pe continentul African. Vezi ce mănâncă ei și cât de des. Observă cât de sănătoși sunt și ce haine îmbracă. Uită-te cu băgare de seamă la cum trăiesc și ce case au… Așa un simțământ profund de mulțumire îți va apărea și așa o fericire vei simți după aceea…
Recunosc că prea multă logică și cunoștințe alterează într-o măsură oarecare starea de fericire. Dar în fond e un lucru ce îmi place să îl fac… adică îmi place să analizez lumea și oamenii. Sunt mișcat de nedreptățile ce sunt în lume și de toate problemele cu care se confruntă atât de multe persoane în jurul meu. Eu vreau să ajut pe toți și vreau să contribui cu tot ce pot ca lumea asta să fie un loc mai bun decât cum era atunci când m-am născut. Cred că analizele mele vor ajuta pe cineva să își facă claritate în gânduri.
Eu personal înțeleg că sunt fericit atunci când am pace interioară. Pe lângă faptul că înțeleg limitările mele și valoarea mea, echilibrul vieții mele îmi dă o plinătate și o fericire profundă. Așa înțeleg eu că sunt fericit. Veselia este o emoție care vine și dispare rapid. Dar fericirea este o stare. O stare pe care o asemăn cu pacea și cu mulțumirea.
Și ultimul lucru care cred că contribuie la fericirea noastră este acceptarea. Vezi tu, în viață totul este temporar. Probabil ai multe prietenii sau iubiri apuse. Probabil ai pasiuni dispărute. Locuri ce nu mai trezesc nici un fior în tine. Cuvinte ce nu te mai încălzesc. Persoane ce nu te mai împlinesc. Ce să mai zic – chiar și definiția sensului vieții se modifică în baza anumitor etape ale vieții. Însă acceptarea unor lucruri care nu se pot schimba îți va aduce fericire.
Aceasta este bariera cea mai greu de eliminat din calea fericirii. Pentru că uneori suntem atât de atașați de lumea din jurul nostru de parcă am trăi o veșnicie. Domnul știe câte dureri ascunse am eu în inimă și le știe și pe ale tale. Iar responsabilitatea asupra vieții noastre ne impune să luăm anumite decizii ferme în raport cu anumite lucruri sau persoane ce nu le putem lăsa. E greu, dar e necesar. Doar acceptarea acelor realități neschimbătoare este unica soluție. Îmi pare rău de multe lucruri ce le-am pierdut în viața asta. Însă acele lucruri pe care nu le pot schimba nu-mi dau altă alternativă decât să le accept. Observi că alternativele devin o imposibilitate în acest caz. Iar unica realitate este acceptarea lor. Aș părea un copil dacă acum aș sta supărat pe Dumnezeu pentru faptul că noi murim eventual. Nu schimbă nimic supărarea mea – doar îmi fură din fericire.
O persoană care are un orizont intelectual larg și care înțelege că toate lucrurile în fond ajută la construirea personalității noastre – vede doar motive de mulțumire. Chiar și dificultățile tale cele mai mari, și problemele tale cele mai dureroase – absolut toate acestea contribuie la definirea caracterului tău.
Concluzie:
Fericirea este capacitatea noastră de a fi mulțumitori pentru tot ceea ce avem. Începe de la faptul că ai doar o viață și că această viață este unicul lucru ce îți aparține și care ți-a fost dat gratis de Dumnezeu. Apreciaz-o. Cunoaște-te. Fii sincer cu tine. Recunoaște că ești binecuvântat și vezi cum se va schimba viața ta după asta!